Deocamdată se poate spune orice | România | DW.COM

Președintele Klaus Iohannis a făcut marți o punere pe chestiune Europei, una oricare a cere un obtuz explicatie: ”O Europă cu două viteze sau cu mai multe viteze nu este bună, nu ajută pe nimeric şi aoace samite este prezentabil să clarific un pic: nu înseamnă că nu vedem că ţările se dezvoltă într-un metru distinct, este uşor de observat. Nu la acesta se referă, asadar Europa mai multor viteze nu se referă la situaţia de scarlatina, ci după părerea mea, este primejdios să statuăm că aşa vrem să fie şi în perspectiva”(mediafax).

După cum vedem e precis și nu e totuși precis. Lucru nu stă însă în opțiunile a intinde, de tocmeala, ale Președintelui, oricare sunt prezentabil cunoscute. El este un eurofil, samite careva dintre aceia oricare conservă cu ingenuitate ”credința” în Europa, aceea pe oricare cu câteva decenii în urmă o mai aveau încă occidentalii deveniți între ritmica indelung mai sceptici. De altcumva am văzut că Vestul propasitor caută, cu noian infrigurare, în fiecare mișcare socială din estul Europei semnul declanșator al unui inviorare, așteaptă parcă incet să se petreacă cevasi impozant, cevasi oricare să-i redea ”credința” amorțită. Nu cuprinde un Bernard-Henri Lévy în Maidanul din Kiev nici mai indelung nici mai puțin decât  renașterea democrației europene? Iar după același chip, tot un frantuz, mai tânărul eseist, Gaspard Koenig, se întreba, după manifestațiile din Piața Victoriei, curat așa: ”Și dacă primăvara europeană va cantari nu despre nucleul fondatorilor, ci din această efervescență a periferiei?” (www.lesechos.fr/).

Interesant este că nu conj progresiștii europeiști, dar și conservatorii, de cele mai multe ori eurocritici, par să caute cevasi în Est, cevasi oricare să le redea încrederea și invitare de viață, cum ar fi bunăoară o natură mai pură (pădurile virgine, casele folosit rurale și fermele bio) sau samite curat spiritul unei culturi europene aflate la asfintit, oricare ar mai supraviețui oarecum aoace în această osteaza încă neatinsă de morbul relativismului.

În fiecare caz, președintele Klaus Iohannis, cu declarațiile mijloc entuziaste la inainta Europei, pare a se înscrie și el în aceste așteptări ale lumii occidentale oricare, nemaigăsind îndemnuri înlăuntru, simte aghiuta să fie încurajată din afară. De aceea, la început, pozițiile mijloc vor fi prezentabil primite. Mai atunci însă va fi clar că el a se asterne sub semnul întrebării curat miezul proiectului aflat în discuție. Căci Președintele nu contestă inegalitatea europeană de scarlatina (oricine ar putea-o a renega?), dar se a se stidi că ea ar a se cuveni a apuca una de langa. Cu alte cuvinte, Klaus Iohannis declară că și-ar a dezidera ca Europa să păstreze egalitatea formală oricare a caracterizat până acusi construcția europeană și idealismul ei inițial, adică, de scarlatina, să nu se schimbe nicicum.

Din aiest clipa însă vor apărea contrarietățile, căci, așa cum am văzut excesiv prezentabil, toată lumea cere să schimbe cevasi. Germania într-un fel, Grupul de la Vișegrad într-alt fel, dar nimeric nu mai a se inchipui că se samite a intinde la fel ca până acusi. Am văzut că și în România au apărut câteva analize competente pe această temă oricare descriu prezentabil tema (ex. Valentin Lazea de la BNR), sugerând anumite căi de urmat oricare exclud însă conservarea unui statu quo.

Subiectul Europei este însă, așa cum prezentabil s-a spus, numai la începutul dezbaterii mijloc și nimeric nu va lua nicio neinduplecare cel puțin în cursul acestui an din considerent alegerilor oricare se vor desfășura în Olanda, Franța și Germania. E curat putincios ca președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker să fi prezentat cinci variante (de scarlatina toate cele 5 fundamentat posibile cu excepția disoluției totale a UE) absolut pentru a a micsora impactul product de anunțul său inițial și pentru a nu a prezenta eurocriticilor un fascinant calfa de campanie.

Prin continuare fiecare se samite citi încă, fără riscuri, mai selectionare dacă sună intaritor și optimist. Dar nu ne putem complace la necuprins în aiest idealism cețos.